Avem tendinta de a ne imprieteni cu oameni asemanatori noua. Insa, chiar daca prieteniile se pastreaza in timp, este posibil ca drumurile noastre sa se desparta si sa o apucam in directii diferite. Tot ce intampla incepand din acel moment, tot ce citim, ce gandim, experientele noastre, noile cercuri de prieteni din care facem parte, toate acestea isi pun amprenta asupra noastra si ne determina sa ne transformam. Intrebarea este daca vechii prieteni ne mai accepta asa, insotiti de noile noastre idei si conceptii, presupunand ca acestea sunt in dezacord cu principiile lor de viata.

De exemplu, un ateu convins oare o sa suporte ideea ca prietenul sau cel mai bun a devenit credincios, sau o sa incerce sa-l readuca cu picioarele pe pamant, sa-i demonstreze ca greseste si ca credinta lui nu este altceva decat o iluzie menita sa mascheze teama de moarte? Cel devenit credincios, la randul lui, va accepta ca prietenul sau sa ramana ateu sau va incerca sa-l indoctrineze pe motiv ca astfel il salveaza de sine insusi?

Cel care crede cu tarie ca banul conduce, ca un castig material este mai important decat sentimentele sau relatiile, ce parere va avea despre prietenul sau care a dat faliment sau despre cel care a incetat sa mai puna pret pe lucruri? Iar cel pentru care spiritualitatea este mai presus de castig si care crede ca sufletul se afla deasupra tuturor bogatiilor lumii, nu va incerca oare sa-si convinga prietenul sa acorde mai multa atentie oamenilor decat carierei sale si castigului?

Fiecare dintre noi ajunge la anumite concluzii datorate propriei experiente de viata, fiecare are convingerile sale care ii determina modul de a se comporta, de a judeca lucrurile, de a cantari situatiile. Dar asta nu inseamna sa-i obligam pe ceilalti sa ne urmeze exemplul.

Toti ne transformam incet incet, pe drumul nostru de-a lungul vietii invatam lucruri noi si incepem sa intelegem ceea ce inainte ni se parea a fi de neinteles. Am vrea ca prietenii nostri sa mearga in aceeasi directie cu noi si sa parcurga drumul cu aceeasi viteza, insa acest lucru e greu de realizat. Nu putem sa-i fortam sa grabeasca pasul, si nici nu putem sa-i tinem pe loc pe cei care sunt mai iuti de picior decat noi. Singurul lucru pe care-l putem face este sa acceptam diferentele dintre noi si sa ne bazam prietenia in primul rand pe iubire, asta insemnand sa acceptam ca prietenii nostri sa faca si lucruri cu care noi nu suntem de acord. Nu suntem aici ca sa-i judecam si nici ca sa le dam note, e de ajuns sa le fim alaturi la bine si la rau, exact atunci cand au mai multa nevoie de noi.

Yanka