Intre problemele casei si cele de la serviciu, intre pretentiile membrilor familiei si ale sefului sau patronului, intre incercarea de a trai cat mai bine sau macar de a supravietui de pe o luna pe alta, intre intalnirile cu prietenii si serile petrecute in fata televizorului, cat timp ne mai ramane pentru citit? Mereu pe fuga, cu sufletul la gura, ca si cand am fi pe ultima suta de metri si ne-am stradui sa nu ramanem in urma celorlalti, spiritul nostru pare mai putin important decat trupul. Ne facem griji pentru mancare, pentru imbracaminte, pentru locuinta; punem intotdeauna pe primul plan nevoile trupului. Prin comparatie, ne pasa prea putin de cum suntem perceputi atunci cand vorbim cu cineva, atunci cand ne dam cu parerea in public. Riscam sa deschidem gura si sa spunem numai banalitati, sa fim plicticosi ca o zi ploioasa pentru ca preocuparile noastre se invart intr-un cerc cu un diametru din ce in ce mai mic: treburi casnice, sarcini de serviciu, cumparaturi, barfe de familie sau de cartier si comentarii asupra emisiunilor de la televizor. O lume marunta in care ne-am impotmolit si pe care o privim ca pe singura lume posibila, ca si cum, daca am incerca sa depasim granitele, am cadea in gol. Uitam ca dincolo de acest spatiu ingust exista un intreg univers care asteapta sa fie descoperit, sa fie strabatut pas cu pas. Ar fi extraordinar daca am putea sa ne lasam mintea sa hoinareasca in voie printre nenumaratele minuni ale acestui univers. Daca nu ne vom face timp pentru a citi cate o carte, macar din cand in cand, orizontul nostru va ramane pentru totdeauna limitat, nu vom afla mai mult decat auzim sau vedem in jurul nostru, nu vom fi altceva decat niste oameni prinsi in capcana grijilor marunte ale zilei.

Yanka