Exista o parte buna si o parte rea in aceasta rutina, la fel cum se intampla in orice situatie in viata. Pentru unii este foarte confortabil sa repete zi de zi aceleasi gesturi, sa aiba un program fix pe care sa-l respecte fara sa fie luati prin surprindere vreodata pentru ca nu sunt genul de persoane spontane. De aceea se tem de iesiri din ritm si nu vor sa fie nevoiti sa improvizeze. Sunt cazuri in care rutina creaza senzatia de siguranta, si mai ales pare odihnitoare pentru ca nu necesita un efort mai mare decat cel cu care sunt deja obisnuiti.

Pentru altii insa reprezinta doar o repetitie obositoare, o bariera in calea unei vieti interesante pentru ca le ingradeste libertatea. Nu li se ofera ocazia sa faca schimbari semnificative, sa creeze, sa-si puna in valoare talentul si imaginatia. Este ca o forma de cenzura, ca si cand li s-ar taia aripile de indata ce incearca sa-si ia zborul si astfel sunt condamnati sa-si lase nefolosita indemanarea de a face fata noului si neprevazutului improvizand.

Pentru ca oamenii sunt atat de diferiti intre ei, nevoile lor sunt de asemenea diferite. Formula ideala ar fi ca fiecare sa-si gaseasca locul potrivit in lume, sa faca exact ceea ce se pricepe cel mai bine sa faca si ce ii place cel mai mult, sa duca genul de viata care il pune in valoare. Din pacate prea putini au acest noroc, majoritatea trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca sunt niste pioni pe o tabla de sah si ca uneori este nevoie sa duca o viata plina de compromisuri pentru a supravietui. Cei creativi sunt prinsi in capcana rutinei fara voia lor, iar cei tematori si nesiguri sunt impisi cu forta in valtoarea evenimentelor si nevoiti sa se descurce. Dar oare nu exista un rost in toate? Nu inseamna ca fiecare are de invatat ceva ce nu stia inca?

Yanka