Este o zi ca oricare alta, fara tristeti sau bucurii majore, fara framantari, nimic iesit din comun. Daca e sa fac bilantul zilei, imi dau seama ca, in economia vietii, nu poate fi marcata decat ca o trecere de timp, ca sa nu zic ca o pierdere de vreme.

Cate asemenea zile nu s-a intamplat sa risipim, fara ca ele sa insemne ceva? Fara sa invatam nimic important, fara sa facem nicio schimbare semnificativa, fara sa aflam vreun raspuns la o intrebare esentiala, fara sa facem vreun bine nimanui.

Traim asa, de azi pe maine, ca si cand ar fi normal sa ramanem niste oameni marunti cu niste destine pe masura, de parca Pamantul s-ar invarti degeaba in jurul Soarelui iar noi, ca niste furnici disciplinate, continuam sa construim aceleasi adaposturi dupa vechile tipare sau sa alergam dupa hrana zilnica si incercam sa pastram putina ordine in spatiul care ne este alocat, ca si cand nimic din ce se intampla in jur n-ar fi demn sa ne scoata din ritmul acesta monoton care ne adoarme simturile si gandirea.

Este o zi obisnuita si, daca am fi cinstiti cu noi insine, am recunoaste ca nici nu merita sa fie trecuta in calendarul personal. Insa timpul isi ia revansa asupra corpurilor noastre si ne trezim la sfarsit ca am trecut prin viata fara sa fi realizat aproape nimic din ce ne-am propus, fara sa fi primit aproape nimic din ce credeam ca am fi meritat, fara ca viata noastra sa fi facut diferenta in niciun fel, fara ca numele nostru sa aiba vreun ecou.

Yanka