Traiesc, iubesc, visez, astept sa mi se implineasca destinul. Nimic nu e asa cum ma gandeam la inceput de drum. Nimic nu e asa cum mi-am dorit, cum m-am rugat, cum am sperat. Viata ma ia mereu prin surprindere. Uneori mi-e teama ca n-o sa fiu suficient de puternica sau ca tot ce am trait pana acum o sa se dovedeasca fara rost. Mi-e teama ca o sa cad si ca n-o sa mai am puterea sa ma ridic. Nu vreau sa raman in urma, si nici sa bat pasul pe loc. Sunt zile cand mi se intampla asta si nu pot sa evit. Imi dau seama ca ma intorc de unde am plecat si trebuie s-o iau de la capat. Atunci am sentimentul ratarii. Nu-mi place sa ma simt invinsa. Stiu ca nu e o competitie, dar nu vreau sa raman ultima, chiar daca menirea mea ar fi sa sting lumina. Cine stinge lumina ramane in intuneric, singur. Nimeni nu doreste sa se sacrifice, pare frumos doar privit de departe, atunci cand i se intampla altcuiva. Sunt un om ca oricare altul si am aceleasi visuri ca toti ceilalti. Doar chipul iubirii difera si numele ei.

Yanka