Ca si “Plangerea de mila”, si “Datul cu parerea” este un sport national. Incepand cu politica si cu arta, cu sportul, cu viata privata a cunoscutilor sau a celebritatilor si terminand cu cele mai ciudate subiecte imaginabile, toata lumea are o parere bine definita despre ce se intampla sau despre cum ar trebui sa se intample, si nu se sfieste sa o impartaseasca celorlalti, fie ei interesati sau nu de subiectul cu pricina. “Gandesc deci exist” s-a transformat in timp in “Imi dau cu parerea, deci exist”, ca si cand faptul ca gandim toti cu voce tare, adesea neintrebati, ne confirma existenta.. Ne place sa vorbim despre vrute si nevrute, traim cu convingerea ca emitem in permanenta judecati de valoare si ca merita sa fim ascultati cu atentie pentru ca oricine ne asculta are ceva de invatat de la noi. In schimb, atunci cand ii ascultam noi pe altii n-o facem ca sa invatam ceva de la ei, ci ca sa avem ce critica sau ca sa avem despre ce sa barfim mai tarziu. Asa cum si ei, la randul lor, o sa ne critice si o sa ne barfeasca pentru ca, asa cum noi ii credem mai prosti decat noi si ei ne cred pe noi mai prosti decat ei. Fiecare crede despre el insusi ca este mai destept decat ceilalti si tocmai de aceea insista sa-si dea cu parerea oricand, oriunde si despre orice.

Yanka